Dr. Szentgyörgyi Albert
Szent-Györgyi Albert s-a născut la Budapesta, la data de 16 septembrie 1893. şi-a realizat studiile la gimnaziul reformat din strada Lonyai, urmând să şi le continue în cadrul Facultăţii de ştiinţe din Budapesta, devenind licenţiat în medicină. A participat la luptele desfăşurate în cursul primului război mondial, fiind rănit, demobilizat şi lăsat la vatră. şi-a continuat studiile la Bratislava, Praga, Berlin, Leiden şi Groningen în sfera mai multor arii de interes: biologie, anatomie, farmacologie, bacteriologie, iar mai apoi fizică şi chimie. Ulterior şi-a luat cel de-al doilea titlu de doctor în specialitatea biochimie la Cambridge, la catedra de biochimie a lui F.G. Hopkins, urmând să lucreze timp de un an în Statele Unite ale Americii cu sprijinul lui F.C. Kendall. S-a întors acasă la chemarea ministrului Klebelsberg (ministru al culturii) şi şi-a desfăşurat activitatea de profesor în specialitatea chimie-medicină a Facultăţii de ştiinţe din Szeged, între anii 1931-1945. În intervalul 1945-1947 a predat biochimie în cadrul Facultăţii de Medicină- Universitatea din Budapesta. La sfârşitul anului 1947 a părăsit ţara şi s-a stabilit la Woods Hole lângă Boston. Între anii 1947 şi 1962 a fost directorul laboratorului biologic numit Institutul ştiinţific de Cercetare a Activităţii Musculare din Statele Unite ale Americii. Între anii 1962-1971 şi-a desfăşurat activitatea ca profesor la Universitatea din Darhmouth. Pe tot parcursul activităţii sale în străinătate şi-a păstrat legăturile cu Ungaria, iar începând din anul 1960 a făcut vizite regulate în ţara sa de origine. A murit la data de 22 octombrie 1986 la Woods Hall.
La sfârşitul anilor 1920, Szent-Györgyi a constatat prezenţa unei substanţe necunoscute în glandele suprarenale. După ce a analizat-o, i-a identificat compoziţia: C6H8O6, numind-o acid hexuronic. (1928). La revenirea în ţară a căutat o plantă asemănătoare la Szeged, din care să se poată extrage acest acid într-o cantitate mai mare. A ajuns la concluzia că ardeiul roşu este planta cea mai potrivită deservirii acestui scop: din 10 litri de ardei roşu s-a putut extrage o cantitate de 6,5 grame de acid hexuronic.
În anul 1932, Szent-Györgyi, şi concomitent, dar independent de el J.Tillmans, a identificat acidul hexuronic cu vitamina C. La sugestia sa, vitamina C a fost denumită acid ascorbin, făcând trimitere la efectul curativ al vitaminei C în cazul scorbutului.
În anul 1937, premiul Nobel i-a fost acordat lui Szent-Györgyi Albert “pentru descoperirile făcute în legătură cu rolul vitaminei C şi al catalizei acidului fumaric în procesele de ardere biologică”. La Szeged el a început să studieze funcţionarea muşchilor precum şi rolul proteinelor în contracţia musculară (1940-1942). După examinările submoleculare şi-a îndreptat atenţia spre tumorile maligne. Timp de două decenii s-a ocupat de fenomenele reglării, care au loc la nivel molecular. În anul 1935 a devenit membru corespondent al Academiei ştiinţifice Maghiare, apoi în 1938 membru permanent, ca mai apoi la data de 30 martie 1945 să fie ales membru de onoare al Academiei. În 1987 numele i-a fost preluat de Facultatea de Medicină din Szeged.
Activitatea desfăşurată în Ungaria se leagă în primul rând de Vitamina C
În timpul şederii sale la Cambridge şi-a luat doctoratul în chimie. În anul 1930, la chemarea ministrului culturii Klebelsberg Kunó, a revenit în ţară, şi a preluat conducerea Institutului de Medicină şi Chimie din Szeged. În cursul experimentelor sale pe care le-a început la Groningen şi pe care le-a continuat în Ungaria (în domeniul respiraţiei celulare) a constatat că acidul fumaric are efect catalitic într-o anumită etapă a mecanismului. Pe această cale a ajuns să izoleze vitamina C. S-a întâmplat încă în perioada şederii sale la Groningen că a observat întârzierea reactivă a unui proces de oxidare, ceea ce indică prezenţa unei substanţe reductoare. În perioada de la Cambridge a observat că această substanţă se găseşte în cortexul glandelor suprarenale, precum şi în compoziţia citricelor, dar pentru a-i putea determina compoziţia chimică ar fi avut nevoie de o cantitate mai însemnată. În timp, a devenit arhicunoscută ideea conform căreia celulele umane au nevoie de această substanţă, dar numai plantele şi animalele o pot produce. Deoarece a fost un compus de natură zaharidică, Szent-Györgyi i-a dat prima dată numele de ignose (origine necunoscută), dar editorul revistei ştiinţifice, în care ar fi dorit să-şi publice articolul privind descoperirea sa, nu a acceptat această denumire. Datorită acestui fapt a numit-o acid hexuronic, care indică prezenţa atomilor de carbon. Apoi a descoperit că boia din Szeged conţine o cantitate mai mare decât citricele, astfel încât a reuşit să producă o cantitate mult mai însemnată, măsurabilă în kilograme. După efectuarea unor experimente pe cobai, Szent-Györgyi a descoperit că scorbutul se poate vindeca cu ajutorul acestei substanţe, deci acidul hexuronic este, de fapt, Vitamina C. Cu această ocazie a denumit-o definitiv acid ascorbic.
În anul 1937, premiul Nobel a fost câştigat de Szent-Györgyi Albert “pentru descoperirile făcute în legătură cu rolul vitaminei C şi al catalizei acidului fumaric în procesele de ardere biologică”. În anul 1938 a fost ales membru al Academiei ştiinţifice Maghiare. A devenit rector al Facultăţii din Szeged, unde a început să studieze biochimia activităţii musculare. şi în acest domeniu a avut rezultate strălucite, care echivalează cu descoperirile pentru care a primit premiul Nobel, dintre care cea mai importantă este considerată explorarea fondului de biochimie protidică a contracţiei musculare mecanice.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Szent-Gyorgyi a fost trimis la Istambul de către guvernul Kállay. Scopul misiunii diplomatice secrete a fost pregătirea ieşirii Ungariei din război. Szent-Györgyi a dus la bun sfârşit discuţiile diplomatice, însă planul ca Ungaria să iasă din război a eşuat, deoarece germanii au aflat scopul misiunii. Cu ocazia ocupării naziste din data de 19 martie 1944, Szent-Györgyi a intrat în ilegalitate. Însuşi Hitler a dat ordinul de arestare a lui Szent-Györgyi. El a căutat refugiu la ambasada Suediei, de unde a reuşit să se refugieze pe teritoriul controlat de armata sovietică.
În ianuarie anul 1945 s-a format Asociaţia Culturală Maghiaro-Sovietică, care mai târziu şi-a desfăşurat activitatea sub denumirea de Asociaţia Prietenilor Sovietici şi Maghiari. După terminarea războiului, Szent – Györgyi s-a preocupat de reorganizarea activităţii şi structurii Academiei, însă eforturile sale au fost zadarnice, datorită opunerii academicienilor cu mentalitate conservatoare. Totuşi, a reuşit să înfiinţeze Noua Academie de ştiinţe Naturale. În sfârşit, cele două academii au fuzionat din iniţiativa guvernului, iar Szent-Györgyi a fost propus pentru funcţia de preşedinte. La rândul său, el l-a propus pe Kodály Zoltán pentru această funcţie.
