Iarba de grâu
Cu cincizeci de milioane de ani în urmă, a apărut pe pământ îngerul nostru păzitor, iarba, pentru a face posibilă viaţa şi pentru a pregăti Pământul la adresa rasei umane.
Edmond Bordeaux Székely
Iarba de grâu a devenit una dintre cele mai populare suplimente alimentare naturale şi sănătoase ale secolului XXI. În această plantă se regăsesc o serie de substanţe, printre care se numără vitamine naturale solubile în apă şi grăsimi, substanţe minerale, antioxidanţi, enzime, acizi graşi omega, aminoacizi esenţiali şi clorofilă. Sucul din iarbă de grâu conţine diverse substanţe bazice (alcaline). 70% din conţinutul substanţei uscate a ierbii de grâu o reprezintă clorofila brută.
Literatură de specialitate: Dr. Ann Wigmore: Iarba de grâu
Substanţe active:
- Vitamina A
- Aminoacizi
- VitaminaB1
- VitaminaB2
- VitaminaB6
- VitaminaC
- Zinc
- Calciu
- Potasiu
- Clorofilă
- Magneziu
- Sodiu
- Seleniu
- Fier
Vitamina A
Mai este denumită şi vitamina ochiului, esenţială pentru asigurarea vederii normale, întrucât reprezintă elementul constitutiv al pigmentului fotosensibil al retinei.
Necesară organismului în vederea:
- menţinerii umidităţii la nivelul plămânilor şi buzelor
- creşterii corespunzătoare a ţesuturilor din organism
- menţinerii sănătoasă a pielii
- combaterii diverselor infecţii cauzate de o varietate de bacterii, viruşi şi paraziţi.
Carenţa vitaminei A la nivelul organismului poate produce nictalopie, sensibilitate excesivă la infecţii, o creştere lentă în copilărie şi dezvoltarea lentă a smalţului dinţilor, modificări la nivelul pielii şi epidermei, precum şi deshidratarea corneei.
Vitamina B1
Vitamina B1 aduce un rol important în reglarea metabolismului glucidic şi în susţinerea energetică a sistemului nervos. Îmbunătăţeşte memoria, reduce simţitor pofta de dulce/glicemia şi previne apariţia unor leziuni nervoase. Cauza principală a lipsei sau carenţei vitaminei B1 o reprezintă consumul exagerat de alcool sau stilul de viaţă stresant. Lipsa acesteia cauzează oboseală, depresie, tulburări ale memoriei, dureri de cap/migrene, senzaţii de amorţeală la nivelul membrelor, chiar şi senzaţii de greaţă.
Vitamina B2
Joacă un rol important în asigurarea funcţionării numeroaselor enzime, în producerea energiei la nivelul celulelor, în producerea anumitor hormoni. Vitamina B 2 este esenţială în procesul respiraţiei celulare, în metabolismul integral la nivelul organismului, în descompunerea acizilor graşi şi în procesul de detoxifiere a organismului. Absenţa acesteia în organismul uman poate produce ameţeli, tremur, ruperea sau exfolierea unghiilor, îngrăşarea sau căderea părului, probleme de concentrare, hematon la nivelul globului ocular.
Vitamina B6
Aceasta este considerată vitamina femeilor. Este indiscutabil de importantă în procesul de sinteză proteică. Potrivit ultimelor cercetări ştiinţifice, s-a confirmat faptul că vitamina B6 are un rol fundamental în formarea colagenului, unul dintre cele mai importante substanţe constitutive a oaselor. Aceasta participă la o serie de procese implicate în buna funcţionare a sistemului nervos, în metabolismul pielii, în procesul hemopoezei, precum şi a producerii de anticorpi. Ajută la prevenirea îmbolnăvirilor, afecţiunilor dermatologice şi nervoase, reduce numărul spasmelor musculare nocturne, fiind un bun diuretic natural. Este necesară în prevenirea vărsăturilor la sugari şi copii mici. De asemenea, este esenţială în ameliorarea senzaţiilor de vomă din perioada sarcinii, precum şi în reducerea simptomelor premenstruale. Carenţa ei într-o cantitate mare poate produce stări de stres, iritabilitate, nervozitate, anemie, inflamaţia pleoapelor sau uscarea, dezhidratarea pielii.
Vitamina C
Descoperirea acestui produs poate fi asociat cu cel al laureatului la Premiul Nobel, savantul de origine maghiară Szent-Györgyi Albert. Această vitamină este arhicunoscută, fiind necesară în cantităţi semnificative. Constituie în primul rând un element de fortifiere, întărire a sistemul imunitar, întrucât prin efectul antioxidant sporeşte gradul de rezistenţă a organismului în faţa afecţiunilor/bolilor infecţioase şi a răcelii, simptomelor de gripă. Vindecă fasciitele infectate, precum şi afecţiunile la nivelul periosteumului rădăcinei dentare. Asigură protecţie împotriva bolilor cardiovasculare şi chiar împotriva cancerului. Contribuie la scăderea tensiunii arteriale şi a nivelului colesterolului, prevenind formarea cheagurilor de sânge. Este esenţială în procesul respiraţiei celulare, grăbeşte vindecarea rănilor, accelerează refacerea ţesutului conjunctiv. Totodată, facilitează absorbţia fierului, iar împreună cu acidul folic şi vitamina B12 stimulează procesul de maturizare a eritrocitelor. Oferă o reală protecţie împotriva cataractei. Este recunoscut ca şi un laxativ natural. Vitamina C ajută la prevenirea şi tratarea răcelilor.
Zincul
Zincul participă la procesul reglării nivelului glucozei din sânge, ca parte componentă a insulinei. Exceptând insulina, zincul mai poate fi regăsit în alte 70 de enzime.
Necesar organismului datorită:
- producţiei de insulină
- proceselor metabolice
- creşterii
- dezvoltării sexuale
- înmulţirii/reproducerii
Lipsa acestei substanţe poate afecta creşterea normală a copiilor, producând apariţia nanismului, putând duce şi la atrofia organelor genitale. La adulţi, carenţa de zinc poate genera atât dermatite, cât şi infecţii prelungite ale rănilor.
Calciul
Constituie materialul constitutiv al dinţilor şi oaselor, stimulează absorbţia fierului şi ajută în procesul de coagulare a sângelui. Este implicat în buna funcţionare a sistemului nervos şi muscular. Este recunoscută ca fiind un remediu/antidot împotriva osteoporozei. Este esenţial în procesul de coagulare a sângelui, în funcţionarea enzimelor, în contracţia inimii şi a muşchilor scheletici , în absorbţia vitaminei B12.
Potasiul
Constituie o componentă importantă a celulelor. Această substanţă are un rol bine definit în eliberarea energetică de la nivelul proteinelor şi a grăsimilor. Are un efect puternic asupra enzimelor şi proceselor hormonale. Este astfel necesară nu doar în activităţile sistemului musculare, ci şi a bunei funcţionări a inimii. Este de asemenea implicat în reglarea cantităţii de fluide din organism. Ajută la tratarea alergiilor, contribuie la scăderea tensiunii arteriale, precum şi a nivelului colesterolului. Stimulează rinichii în vederea realizării procesului de detoxifiere a sângelui. Împreună cu fosforul ajută la o bună oxigenare a creierului, favorizând gândirea clară şi limpede. Potasiul se regăseşte aproape în toate alimentele consumate de noi, în special în produsele de origine vegetală.
Magneziul
Magneziul constituie substanţă minerală, esenţială funcţionării optime a sistemului nervos. Favorizează producerea de enzime, jucând un rol important în metabolismul proteic, contribuind astfel la integritatea oaselor, dinţilor şi a gingiilor.
Necesar organismului pentru asigurarea:
- bunei funcţionări a proceselor sistemului nervos
- creşterii şi întăririi masei musculare
- bunei funcţionări a sistemului cardio-vascular
- proceselor metabolice la nivelul proteinelor, grăsimilor şi glucidelor
- consolidării şi întăririi structurii osoase
Deficitul de magneziu poate cauza oboseala fizică şi mentală, epuizare nervoasă, o varietate de simptome metabolice şi probleme circulatorii. Pot interveni spasme musculare şi senzaţii/ stări de greaţă. Deficitul de magneziu poate, de asemenea, genera probleme nutriţionale sau poate genera stări anorexice.
Sodiul
Împreună cu clorul şi potasiul, ajută la reglarea cantităţii/nivelului de fluide în organism. Sodiul joacă un rol important în procesul de excitabilitate musculară, în echilibrarea tensiunii arteriale, precum şi în activarea anumitor enzime.
Necesar organismului pentru:
- menţinerea echilibrului acido-bazic
- transmiterea impulsurilor nervoase
- procesele metabolice la nivelul glucidelor şi proteinelor
- reglarea cantităţii de fluid din organism.
- buna funcţionare a sistemului muscular
Seleniul
Seleniul ajută la menţinerea integrităţii membranelor celulare. Este un puternic antioxidant. Încetineşte îmbătrânirea ţesuturilor, contracarează efectul anumitor substanţe cancerigene. Este importantă pentru buna funcţionare a pancreasului, precum şi pentru asigurarea flexibilităţii ţesuturilor în organism.
Fierul
Sarcina principală a fierului constă în transportul oxigenului şi a dioxidului de carbon (CO2). Previne şi ajută la vindecarea anemiei feriprive, dezvoltă o rezistenţă puternică la stres şi diferite boli/afecţiuni. Fierul stimulează procesul creşterii, structurarea unui tonus sănătos al pielii, stopează sau previne oboseala, stările de epuizare.
Necesar organismului pentru:
- sinteza hemoglobinei
- funcţionarea enzimelor
- transportul oxigenului şi a CO2
Ca o primă cauză a carenţei de fier, scade producţia de hemoglobină, sângele nefiind capabil să transporte cantitatea suficientă de oxigen, drept urmare capacitatea musculară se reduce. În lipsa fierului, organismul uman resimte oboseala, capacitatea intelectuală se diminuează simţitor, în unele cazuri generând şi infertilitate/sterilitate. O eventuală supradoză de fier atrage după sine reducerea utilizării/valorificării zincului şi cuprului.
foto: www.lelekcsillag.hu, www.medicor.hu